Cele doua lungi oficii ale Canonului Mare si ale Acatistului modifica destul de considerabil ritmul Saptamanii a V-a, desi ele se suprapun oficiilor normale de joi si de sambata fara a le modifica. Fiindca, de exemplu, Vecernia de miercuri seara isi pastreaza stihirile obisnuite la "Doamne, strigat-am..", ultima dintre ele mentionandu-i pe apostoli, ca si cum ziua care urmeaza n-ar fi marcata de nici o comemorare speciala (desi cele 24 de "prosomii" ale Metafrastului insista asupra pregatirii Canonului Mare).

Sinaxarul atribuie originea sarbatorii Acatistului eliberarii miraculoase pe 7 august 626 a Constantinopolului de atacul conjugat al persanilor si avarilor. In timp ce imparatul Heraclie era atunci cu armata sa departe in Orient, patriarhul Serghie a facut procesiuni pe zidurile capitalei cu relicvele Crucii, cu icoana "nefacuta de mana" a lui Hristos si vesmantul Maicii Domnului. El a incurajat tot poporul in lupta si a organizat rugaciuni de implorare a Nascatoarei de Dumnezeu.