Cuvânt înainte: Diaspora Ortodoxă Română – O Rădăcină Vie în Italia
Diaspora românească din Italia reprezintă una dintre cele mai numeroase și mai active comunități de români din străinătate. Purtând în suflet credința strămoșească, românii ortodocși au simțit nevoia urgentă de a-și întemeia lăcașuri de cult, adevărate „insule” de românism în Peninsula Italică. Această necesitate a dat naștere unui fenomen eclezial remarcabil: Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, înființată în anul 2007 (cu rădăcini în Mitropolia Europei Occidentale și Meridionale).
Creșterea accelerată a numărului de comunități (ajungând la aproape 500 în doar câțiva ani) este un indiciu clar al nevoii de identitate, de cultură și de sprijin spiritual. În acest peisaj misionar fertil, la doar câțiva kilometri de Roma, pe vechea cale romană Via Flaminia, s-a înălțat un lăcaș cu o misiune specială: Schitul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din Rignano Flaminio.
I. Geneza și Contextul Istoric al Episcopiei Italiei
Pentru a înțelege importanța Schitului de la Rignano Flaminio, trebuie să ne raportăm la contextul mai larg al organizării Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în Italia.
1. Începuturile Timide (1940 – 1989)
Prima atestare a unei parohii românești în Italia datează din toamna anului 1940 la Roma. Din păcate, contextul celui de-Al Doilea Război Mondial a oprit această inițiativă. După o pauză lungă, abia în 1975, la Milano, ia ființă a doua parohie, urmată de cele din Torino (1979), Bari (1983) și Firenze (1984). Aceste comunități erau puține și sporadice, fiind subordonate Arhiepiscopiei și ulterior Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale (Paris).
2. Explozia Migrației și Organizarea (După 1989)
După Revoluția din 1989 și, mai ales, după integrarea României în Uniunea Europeană în 2007, exodul românilor către Italia a luat proporții masive. Numărul credincioșilor a crescut exponențial, iar vechile parohii nu mai puteau acoperi necesitățile pastorale.
- Anul 2004: La acest moment, existau deja 34 de parohii în Italia. Preasfințitul Părinte Siluan (actualul Episcop) este numit Episcop-Vicar pentru Italia, intensificând eforturile de organizare și recunoaștere juridică.
- Anul 2007/2008: Sfântul Sinod al BOR aprobă înființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, cu reședința la Roma. Aceasta a devenit o etapă crucială, oferind comunităților o structură ierarhică proprie și un sprijin direct.
3. Un Adevărat Miracol Misionar
Un aspect definitoriu al Episcopiei Italiei este relația de colaborare cu Biserica Romano-Catolică. Majoritatea parohiilor românești sunt găzduite în lăcașuri de cult catolice, oferite în comodat gratuit sau vândute la prețuri accesibile, demonstrând un ecumenism practic și o susținere frățească a românilor. În acest peisaj de reconfigurare eclezială și de creștere rapidă, Schitul de la Rignano Flaminio avea să joace un rol aparte.
II. Rignano Flaminio – Nașterea unui Punct de Rază Duhovnicească
Parohia Ortodoxă Română de la Rignano Flaminio, deși parte a rețelei parohiale a Episcopiei Italiei, s-a dezvoltat într-o formă specială: aceea de Schit/Mănăstire.
1. Contextul Geografic și Denumirea
Schitul este situat pe Via Flaminia, la Km 45.200, în zona localității Rignano Flaminio (lângă Civita Castelana, în provincia Viterbo, dar în imediata apropiere a Romei). Denumirea oficială este Schitul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”, ocrotitorul fiind sărbătorit pe data de 20 iulie.
Distanța sa relativ mică față de Roma (zona de nord) și poziționarea pe o arteră principală de acces îl fac accesibil credincioșilor din capitală și din regiunea Lazio, care caută nu doar Liturghie, ci și un loc de reculegere monahală.
2. Apariția și Evoluția Schitului
Deși informațiile exacte despre momentul inițial al înființării ca parohie sunt integrate în istoricul mai larg al episcopiei, dezvoltarea sa ca centru monahal este strâns legată de prezența și viziunea Ieromonahului Ștefan (Simion).
Majoritatea parohiilor din Diaspora s-au născut ca simple comunități liturgice găzduite. Rignano Flaminio, însă, a reușit să obțină un lăcaș propriu, care să funcționeze ca un Schit – un așezământ monahal mai mic, cu o viață de obște restrânsă, dar cu rol de sprijin pastoral pentru parohiile din jur. Transformarea într-un centru monahal a oferit comunității românești din zonă un plus de stabilitate, un pol de spiritualitate intensă și un loc unde tradiția liturgică și muzicală românească se păstrează cu rigoare monahală.
III. Ieromonahul Ștefan (Simion) – Stareț și Părinte Duhovnicesc
Numele Parohiei/Schitului din Rignano Flaminio este indisolubil legat de cel al starețului său, Ieromonahul Ștefan (Simion). Personalitatea sa monahală, misiunea pastorală și implicarea sa în viața culturală a comunității românești l-au transformat într-un pilon de referință.
1. Ieromonahul Ștefan: Profilul Misionarului în Diaspora
Ieromonahul Ștefan (Simion) este menționat în structura Episcopiei Italiei ca fiind starețul Schitului „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” și, în același timp, preot slujitor al parohiei. Această dublă calitate (monah și pastor parohial) este definitorie pentru comunitățile din Diaspora, unde lăcașurile monahale preiau adesea sarcini parohiale extinse, oferind nu doar Liturghie, ci și permanență duhovnicească.
De-a lungul anilor, Părintele Ștefan a devenit un reper pentru credincioșii din zonă:
- Duhovnic: El este cunoscut ca fiind duhovnicul multor credincioși și chiar al altor preoți din Episcopie, precum Pr. Adrian Baciu.
- Rostul Starețului: Rolul său nu se limitează la oficierea slujbelor, ci include administrarea bunurilor schitului, menținerea vieții de obște (chiar și restrânsă) și organizarea activităților culturale și educaționale.
2. Activitatea Culturală și Educațională
Sub coordonarea Părintelui Ieromonah Ștefan, Schitul de la Rignano Flaminio s-a remarcat printr-o serie de inițiative dedicate păstrării identității românești:
- Școala de Vară: Una dintre cele mai mediatizate activități este Școala de Vară, organizată anual (ajunsă la a șasea ediție în 2022). Cu teme precum „Promovarea tradițiilor românești prin ochii copiilor de astăzi, viitorul de mâine” sau „Creativitate prin artă și tradiție românească”, școala reunește zeci de copii români din regiune. Această școală reprezintă un efort crucial de educație non-formală, de transmitere a limbii, istoriei, folclorului și valorilor ortodoxe românești, esențială pentru copiii născuți sau crescuți în Italia.
- Festivalul Bucuriei: Schitul găzduiește evenimente de mari dimensiuni, precum „Festivalul Bucuriei”, care consolidează comunitatea prin muzică, tradiții și agape frățești.
3. Viața Liturgică și Misionară
Schitul menține un program liturgic tipic unui așezământ monahal, cu rugăciuni, slujbe și Sfinte Liturghii regulate.
- Hramul (20 Iulie): Sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie este un eveniment de mare anvergură. Hramul este un moment de pelerinaj, care subliniază caracterul central al schitului în viața duhovnicească a Episcopiei, fiind adesea oficiat de Înalți Ierarhi.
- Misiunea caritabilă: Schitul și parohia adiacentă s-au implicat în mod constant în acțiuni caritabile, în special în colaborare cu asociații locale. De exemplu, în timpul pandemiei, parohia a dăruit sute de pachete cu alimente de bază celor aflați în lipsuri, demonstrând o solidaritate creștină activă.
IV. Schitul „Sfântul Prooroc Ilie” – Un Pol de Identitate Românească
Schitul de la Rignano Flaminio depășește statutul unei simple parohii, funcționând ca un Centru Cultural-Spiritual pentru românii din Diaspora.
1. Relevanța pentru Comunitatea Ortodoxă din Diaspora
În contextul diasporei ortodocși, Schitul oferă un spațiu vital pentru:
- Păstrarea Tradiției: Prin stilul de viață monahal, se menține vie o formă de spiritualitate profundă și autentică, un ethos românesc.
- Punct de Legătură: Este un loc unde românii, în special cei din noile generații, pot intra în contact direct cu rădăcinile lor spirituale și culturale.
- Reculegere și Sfat Duhovnicesc: Spre deosebire de parohiile aglomerate, un schit oferă un cadru de liniște, esențial pentru cei aflați departe de casă și supuși la stresul migrației.
Prezența online a Parohiei/Schitului (prin site-ul propriu sfantulilie.com) și mediatizarea constantă de către platformele Episcopiei și Patriarhiei Române (Basilica.ro, Ziarul Lumina, Doxologia) joacă un rol crucial în misiunea sa.
- Accesibilitate: Informațiile despre programul liturgic, activități și localizare sunt ușor accesibile, facilitând participarea credincioșilor.
- Vizibilitate Misionară: Articolele și știrile despre activitatea sa, precum școlile de vară și hramurile, amplifică vizibilitatea misiunii ortodoxe românești în Italia și consolidează imaginea unei comunități active și bine organizate.
V. Concluzie: Rignano Flaminio – O „Candela” Aprinsă
Istoria Parohiei/Schitului „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din Rignano Flaminio, strâns legată de dinamismul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei și de devotamentul Ieromonahului Ștefan (Simion), este o mărturie vie a rezistenței și vitalității credinței ortodoxe românești în Diaspora.
Pe Calea Flaminia, o cale care leagă istoria antică de prezent, românii au găsit un loc unde să-și vindece dorul de casă și să-și întărească credința. Schitul reprezintă un pol de stabilitate, identitate și spiritualitate intensă, fiind esențial nu doar pentru regiunea Lazio, ci pentru întreaga arhitectură a comunității românești din Italia.
Fiecare piatră a lăcașului, fiecare slujbă oficiată și fiecare oră petrecută la Școala de Vară subliniază același mesaj: Diaspora nu este doar un spațiu de migrație economică, ci o Biserică vie, care înflorește sub ocrotirea sfinților și a ierarhilor săi.
